sâmbătă, 18 aprilie 2015

Recenzie Insurgent (Divergent vol.2)

                     Recenzie Insurgent- Divergent vol.2

       




     Produs publicat in 2012 la Leda.       
     Data aparitiei: Decembrie 2012. 
     Traducator: Shauki Al-Gareeb 
     Tip coperta: Cartonata 
     
Format: 130x20  
     Numar pagini: 448 









             Descriere                   

O ALEGERE DEVINE UN SACRIFICIU
UN SACRIFICIU DEVINE O PIERDERE
O PIERDERE DEVINE O POVARĂ
O POVARĂ DEVINE O BĂTĂLIE
O SINGURĂ ALEGERE TE POATE DISTRUGE
O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…
Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte — şi pe ea însăşi —, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.
         Parerea mea (general)      
Da,despre aceasta carte..am vazut foarte multe recenzii in care cititorii vorbesc despre diferenta dintre primul volum al seriei (click aici) si al doilea.Adevarul este ca ,in cel de al doilea volum trebuie sa te transpui in locul personajelor ,sa le suporti remuscarile ,sa induri durerea pricinuita de pierderile suferite si sa nu te opresti pentru a-ti plange de mila,pentru a-ti vindeca ranile doar sa continui sa absorbi secrete si minciuni in interiorul tau.Nu e usor.Asa ca este foarte usor sa ne plangem de comportamentul personajelor dar e mult mai greu sa le intelegem daca nu ne reamintim ca sunt oameni.
           Personaje                  
Dupa cum am spus si mai sus personajele tind sa actioneze pripit,fara sa se gandeasca la consecintele atrase de actiunile lor ,facandu-ne sa le desconsideram .Insa ,in timp ce citeam Insurgent si observam cum unele personaje "se dezbraca" de straturile de secrete si renunta la masca menita sa le ascunda adevarata personalitate ,aveam impresia ca sunt mult prea multe defecte,chiar si pentru oameni.Da,avem defecte dar avem si calitati care ne umanizeaza insa in Insurgent pur si simplu defectele domina calitatile,lucru care nu mi se pare normal.Dar,cand am ajuns la vol 3 (recenzie in curand) am inteles ca autoarea a evidentiat aceste trasaturi cu un anumit motiv.O sa-l aflati cand ajungeti la ultimul volum al seriei (MINUNAT)
              Cuplul                      
In toate cartile pe care le-am citit ,autorii alegeau diferite metode de a pune la incercare relatia protagonistilor,fie prin creionarea unui nou personaj ,menit sa devina o optiune ,astfel creându-se triunghiul amoros(de cele mai multe ori enervant)  fie prin adaugarea unor cauze/evenimente externe,care degradeaza si erodeaza increderea din cuplu.In Insurgent,normal ca scumpa noastra Veronica ,a apelat la a doua metoda,care nu e atat de enervanta precum prima ,de aceea tind sa trec peste certurile si minciunile dintre cei doi sperand sa depaseasca acea etapa. 
             Actiunea                     
Spre deosebire de primul volum al seriei ,unde avem actiunea imbinata  moderat cu alte elemente astfel incat reuseste sa mentina interesul cititorilor,in al doilea volum avem momente pline de actiune, des intalnite pe parcursul acestei carti ,dar datorita unei schimbari radicale toata actiunea dinaintea acestei schimbari de plan este inutila.Totusi,nu pot sa spun ca nu m-a surprins intorsatura de situatie provocata de o decizie luata bazandu-se pe intuitie,reusind astfel sa-mi starneasca curiozitatea.
Trebuie sa mentionez ca Veronica nu a renuntat la obiceiul de a-si omorî personajele ,lucru pe care-l admir ,deoarece si-a pastrat stilul sau propriu si viziunea unei lumi post apocaliptice .
                Concluzie                    
Cum am mentionat si mai sus, aceasta carte nu trebuie doar citita,ea trebuie inteleasa de cititori pentru a reusi sa-i patrunda intelesurile iar in final sa o considere o lectura frumoasa.
 Chiar merita citita.
  
                                                   Citat                           

"Candva,am citit undeva ca plansul sfideaza orice explicatie stiintifica.Lacrimile sunt menite numai pentru a lubrifia ochii.Nu exista niciun motiv real pentru glandele lacrimale sa produca in exces lacrimi la comanda sentimentelor.
Cred ca plangem pentru a elibera componentele animalice din noi fara sa ne pierdem umanitatea,deoarece in mine exista o bestie care mârâie si mormaie si se incordeaza spre libertate,spre Tobias si ,mai presus de orice,spre viata.Si oricat de mult as incerca,n-o pot ucide"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu